City Changers

Dacă luăm serios în calcul că suntem chemați să fim parteneri cu Dumnezeu la restaurarea lumii, dacă suntem frământați cu adevărat care sunt formele practice prin care vocațiile noastre pot fi instrumente ale harului, adevărului și dreptății Lui în lumea noastră atunci cu siguranță avem nevoie de o viziune biblică și teologică care să ne modeleze pentru această sarcină. 

Suntem persoane iar asta înseamnă că ne definim relațional. În relația cu Dumnezeu suntem creștini, în relația cu societatea suntem cetățeni, în relația cu locul de muncă putem fi angajați sau angajatori. Înțelegerea personajului trăit, a personalității noastre sau conștientizarea abilităților, este punctul de start al oricărei implicări.

Te-ai gândit vreodată că comunitatea ta de credință include și alte denominații decât a ta? Că în misiunea creștină nu trebuie să ne privim ochi în ochi ca să putem merge mână în mână? Că nu e nevoie să uniformizăm metodele ci să ne bucurăm împreună de rezultate.  Desigur sunt multe care trebuiesc învățate, asimilate și metabolizate…dar haidem să începem a păși pe drumul acesta. 

Detaliere obiective: 

• Înțelegere culturii urbane ca spațiu spiritual
• Dezvoltarea gândirii critice și misionale
• Conectarea dintre credință și spațiul public

De prea multe ori lucrarea creștină a fost definită ca fiind acel ceva care se întâmplă duminica, uitând că trăim în mijlocul unei societăți de a cărei sănătate suntem și noi responsabili. A înțelege că vocația noastră este o formă de manifestare a lui Dumnezeu în societate este punctul de pornire pentru o concepție corectă asupra muncii.

Care este acel fundament teologic pe care putem construi etica și morala creștină? Cursul conține două părți semnificative: prima din ele tratează și explică Cele Zece Porunci, iar a doua parte vine ca o contrapondere, explicând cum Isus, prin predica de pe munte, le include pe acestea ducând etica la un o altă profunzime și aplicabilitate. Probabil vă amintiți acel: „Ați auzit că s-a zis… Dar eu vă spun…“,

Oare ce poate să însemne că „Întreaga creație așteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu?” Oare nu cumva, dincolo de bucuria propriei mântuirii, stă chemarea și responsabilitatea de a ne implica în restaurarea creației ca reprezentanți ai Împărăției? Oare nu cumva această implicare aduce speranță în jurul nostru?

Impactul pozitiv asupra unei comunități crește în măsura în care învățăm să lucrăm împreună. În măsura în care înțelegându-ne locul și rolul contribuim cu resursele care ne-au fost date administrare la binele comun. Bisericile, ONG-urile și business-urile pot crea un astfel de ecosystem al speranței.