Relația noastră cu artele, în special în contextele protestante și neoprotestante este una deficitară și asta deoarece nu cunoaștem modul în care Dumnezeu privește acest domeniu. În nenumărate contexte Dumnezeu se revelează poporului Său folosindu-se de forme care astăzi sunt încadrate ca fiind arte. În al doilea rând, a fi artist poate fi o chemare specifică din partea lui Dumnezeu. Această chemare poate fi strâns legată de umplerea cu Duhul Sfânt și l-aș aminti aici pe Bețaleel căruia Dumnezeu i-a dat pricepere pentru tot felul de lucrări. În același timp el apare ca fiind prima persoană descrisă în Biblie ca fiind umplută de Duhul lui Dumnezeu iar Duhul Sfânt are în acest context rolul de a răscumpăra și ghida imaginația umană. Nu cred că Dumnezeu a intenționat să fim doar executanți ai designului Său. Dacă ar fi fost așa, Bețaleel avea nevoie strict de cunoștințe tehnice și de instrucțiunile revelate lui Moise. Vedem însă că darurile primite de el sunt mult mai complexe : “l-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, cu înțelepciune, cu pricepere și cunoaștere pentru tot felul de lucrări, ca să creeze proiecte de artă, să prelucreze aurul, argintul și bronzul, să taie și să fixeze pietre scumpe, să prelucreze lemnul și să facă tot felul de lucrări artizanale.” (versiunea NTR). Observăm deci o reînnoire a minții care dă naștere unei creativități ieșite din comun, care la rândul ei se revarsă printr-o multitudine de forme.
Mulți gânditori creștini au apărat dreptul omului de a-și manifesta creativitatea. Ei au înțeles că dacă omul a fost făcut după chipul Creatorului, atunci și el este un sub-creator. Dacă vom da libertate omului să-şi exercite acest drept, Împărăția lui Dumnezeu va avea mult de câștigat.
Creativitatea în artă poate fi eliberatoare. Poate scoate la lumină lucruri ascunse care ne țineau captivi.
Ea poate fi revelatoare, descoperindu-ne caracterul lui Dumnezeu și identitatea noastră. Poate de asemenea să ne confrunte fără să ne ofenseze. Ea ne provoacă să ne punem întrebări și să găsim răspunsuri. Ne ajută să înţelegem esența lucrurilor dincolo de ceea ce izbește ochiul și mai mult decât orice, ne face să înțelegem că Dumnezeu și-a dorit o relație de prietenie și colaborare cu noi. Odată pierdută această relație, El a fost gata să sufere și să moară pentru a o restaura. Și dacă ființa noastră a fost salvată, atunci aceasta include și creativitatea noastră. Să lăsăm deci frica deoparte și să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să mânuiască unealta imaginației și creativității noastre pentru lărgirea Împărăţiei și pentru Gloria Tatălui.
