Dacă vom reuși să-L închidem pe Dumnezeu în bisericile noastre pătrate și pătrățoase, vom fi liberi în piață. Sigur că schisma nu-i una ușoară, pentru că avem de luptat cu însăși conștiința noastră, dar într-un final se lasă și ea omorâtă. Acesta este însă tragicul moment în care sacrul și profanul, devin entități separate, tributare unor legi precise, dogmatice, milimetrice, care-ți vor îmbrăca purtarea într-o haină ponosită și strâmtă ale cărei chingi te vor mutila și te vor obliga la comportamente și accente specifice, de conjunctură.
Ajungem să fim „un lucru” de mijloc, între nimic și tot, după cum zicea Blaise Pascal, prinși între setea și imposibilitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu, între căutarea continuă a fericirii și nefericirea aproape iremediabilă, în condițiile unui război permanent între rațiune și pasiune. Unii folosesc pentru acest soi de schizofrenie cuvântul religie.
De cealaltă parte, avem de-a face cu un Dumnezeu frumos, jovial, credincios, exuberant, nemaipomenit, necuprins de forme, infinit în exprimare cu Care te poți lăuda în aceeași măsură în aula universitară sau în stația de autobuz. În camera deputaților sau în mijlocul oamenilor de afaceri. Poți vorbi cu mândrie despre El pe băncile școlii sau pur și simplu în spitalul sau atelierul auto unde lucrezi, pentru că El este fermecător, savuros, plin de culoare, lumină și aromă. Mereu prezent, implicat în detalii, te lasă să-ți vezi viitorul prin ochii Lui în timp ce, de dragul tău, croșetează contexte și vremi. Nu-i cumva o astfel de abordare un pic centrată în om? Cine în jurul cui dansează? Nu avem de-a face cu un fel de idolatrie? Categoric nu! Am fost și vom fi preaiubiții Lui, cei pe care-i iubește fără limite cu o extravaganță ce depășește rațiunea și logica noastră finită. O astfel de iubire are puterea să dezlege funiile morții, să ne ridice din cavoul rece al religiei, să ne dezbrace de haina strâmtă a dogmelor și să ne ofere posibilitatea dansului în doi. Un dans cât o relație capabilă să schimbe paradigme, să dărâme mentalități și să reașeze totul pe un alt fundament. Relație și nu religie! Acesta este strigătul.
Decenu.eu? Da, de ce n-aș fi eu, de ce nu ai fi tu cel care să guste acest „dans” ș-apoi să-L învederezi pe Dumnezeu acolo unde ești, lăsându-ți abilitățile și competențele atinse de această pasiune pentru El? Suntem chemați cu toții să ne trăim cu pasiune, bucurie și demnitate identitatea creștină în toate sferele societății, schimbându-i cultura! Arta, politica, administrația locală, educația, afacerile, sportul, media, toți acești piloni ai societății au nevoie de oameni competenți, onești, verticali. Vino și fii parte a acestui vis care trece dincolo de limitele confesionale și teologice! Vino să zidim împreună! Lasă-ţi competențele să aducă un plus în societate.
