Reușit-am să-L îngrămădim pe Dumnezeu într-o biserică? Reușit. Aparent.
Reușit-am să-I dăm o față, un nume, să-I pictăm un portret în culorile noastre, să-L îmbrăcăm cu hainele noastre, să-I atribuim gândurile și simțirile noastre, să credem că știm ce vrea și știe El? Reușit. Aparent.
Este El oare ce credem noi că este? Posibil, doar că mult mai mult de-atât. Este El ce nu credem că este? Posibil, dar, iarăși, mult mai mult de-atât. Ne vrea El fericiți si bucuroși? Ne vrea El oameni de succes, întregi, vindecați, clar-văzători, studioși în ale cuvintelor Lui texte? Ne vrea El căutători de sensuri noi, ne vrea descătușați de firesc și "normal", prinși în funiile Lui de dragoste pentru noi și semeni? Ne vrea El afară din cutiile noastre, exploratori de tărâmuri noi ale ființei, temerari pe culmile nemaiumblate ale experiențelor duhovnicești, sfidând tradiția și implantând semnul porumbelului în deșerturile lumii, unul câte unul? Probabil că da, ne vrea.
Dar iarăși, ne vrea mult mai mult de-atât. Ce anume și cât de mult? Nu știu exact și nici nu pot ști, e însă un fapt că la mintea omului nu s-a suit și inima lui n-a cutezat să conceapă cât de nesfârșit și nebănuit de adânc, de complex și înalt e Domnul.
Nu cred că putem ști cu cât mai frumos decât frumosul, cu cât mai complex decât complexul, cu cât mai variat decât diversitatea și cu cât mai colorat decât curcubeul este felul în care Dumnezeu atinge mintea și sufletul oamenilor, al tuturor!
Putem ști și putem vedea ca într-o oglindă aburită, da, care-ntr-o zi se va limpezi; dar până atunci, haidem să dinamităm zidurile și barierele minții noastre; oricât de largi vederi am credea că avem, sunt limitate și suntem în orice moment material de lucru în mâini veșnice, dacă ne lăsăm... El este întotdeauna și mai mult și mai larg și mai bun și mai frumos !
PS. Îmi cer iertare pentru limba străină a titlului (care e de fapt titlul unei piese scrisă de Jonathan Helser) dar nicicum n-am găsit o expresie mai bună care să transmită sentimentul masiv de necuprins și copleșitoare continuitate, permanentă măreție, ca imaginea asta a oceanului nesfârșit și a mării care nu se mai termină, nici în larg, nici în adânc.
